4 septembrie 2010



     Am trait 30 de ani intr-o zona de campie (Alexandria si Bucuresti), perioada in care am mincat numai ciuperci conservate. Datorita destinului, in Slovacia am cunoscut oameni care au ca si pasiune culesul, uscatul si conservatul ciupercilor. 
M-a prins atat de tare aceasta pasiune a "tuturor" ca as culege orice ciupercuta dragalasa. Dar tot ei m-au invatat sa fiu atenta sa nu care cumva sa culeg si "ciuperci ce se consuma numai o data". In linii mari, cunosc numai cateva tipuri de ciuperci, iar cind mergem la padure stresez cu intrebarea: "Asta este buna, asta este buna?" V-am zis doar ca le-as lua pe toate!


     De data aceasta am fost in padure cu o prietena. Nu am gasit cantitati industriale, doar cat sa facem fiecare o ciulama si sa uscam cateva de pofta pentru iarna. Cei impatimiti au aparate speciale de uscat, dar eu, novice in aceasta bransa si fara prea mult spatiu in bucatarie, am zis sa incerc si alte variante. Auzisem ca se pot usca si in cuptor. Am incercat.

   Dintre ciupercile gasite de data aceasta

     USCAREA: Se aleg numai ciuperci care se pot usca, exemplare sanatoase si fara insecte parazite sau mucegai si de o comestibilitate fara nici un dubiu pentru ca odata uscate este practic imposibil sa mai fie alese.
     Pentru pregatirea ciupercilor in vederea uscarii, trebuie indepartate partile alterate, baza piciorului sau piciorul intreg atunci cand este prea tare sau fibros; de asemenea se vor curata urmele de pamant cele mai evidente. Ciupercile se taie apoi in felii de circa 2-3 mm grosime, in lung, de sus in jos.



     Feliile se aseaza in tavile de la aragaz pe hartie de copt.


     Tavile se introduc in cuptor si setam temperatura la 50°C. Acum, parerile sunt impartite. Sunt persoane care le usuca cu usa inchisa, insa pe usa cuptorului aseaza un prosop sa absoarba umezeala. Astfel am procedat si eu.


     Ceilalti le usuca cu usa aragazului deschisa, la aceeasi temperatura sau pe site in aer liber. Acum, nu stiu, eu am adoptat varianta cu usa inchisa, imi era teama sa nu trebuiasca sa usuc 2 zile la amaratele mele de ciupercute. Din umila mea experienta, aceasta metoda am vazut ca nu modifica cu nimic culoarea ciupercilor. In primul meu an de locuit aici am fost in Muntii Tatra in concediu si acolo nu era balcon de turisti fara site agatate peste tot. In final am mers si eu la cules, prea apareau toti la micul dejun cu manatarci si hribi (sper sa fie corecta denumirea in romana; am cautat dupa denumirea latina si am descoperit ca asa se numesc doua dintre speciile culese de mine), unele mai mari ca altele. Am fost cu sotul si am gasit si noi. Le-am pus la uscat in balcon pe o sita facuta din fata de masa, dar uscarea dureaza mai mult daca nu este vreme insorita. Si de fapt ciupercile dupa ploaie apar. Nu vreau sa indrum gresit, dar pentru mine varianta cu aragazul este o minune. Am un copil mic, spatiu mai deloc si nu pot tine agatate ciuperci cu zilele prin balcon.

     Ca sa numai lungesc vorba, parerea mea este ca sunt ok ciupercile uscate astfel. Incercati sau veniti cu pareri din experianta. Sunt dispusa sa invat ceva nou.



     DEPOZITAREA: Cand feliile au devenit scortoase si, strangandu-le intre degete, nu mai secreta umezeala, se pot pune in saculeti de tifon care vor fi pastrati la loc uscat si aerisit; daca suntem siguri ca s-au uscat perfect le putem pastra si in vase de sticla sau metal inchise ermetic.


     Am citit ca ciupercile uscate pot fi atacate de molii si de aceea cunoscatorii spun ca presara piper negru macinat si pun o foaie de dafin in recipientele in care le pastreaza.
     In momentul consumarii, ciupercile uscate se spala in apa multa si se lasa in apa calduta pentru a se rehidrata timp de o ora sau mai mult; se scurg si, din acest moment, sunt bune pentru a fi pregatite.

     Sper sa nu va fi obosit foarte tare. Ramaneti cu bine, Nico
Reacţii:

Tagged:

0 comentarii :

Trimiteţi un comentariu

Ne bucuram daca ne dati un LIKE!
×
blogger Widget